clubdogirc.MyForum.ro

GhOsT · Administrator Data inscrierii: 26/Noi/2007 Mesaje: 234

Mulþi investesc destul de mult în calculatoarele personale încercând sã obþinã cât mai multã performanþã, înlocuiesc plãci de bazã, procesoare, memorii, plãci grafice ºi numeroase altele, dar marea majoritate a persoanelor din aceastã categorie de entuziaºti nu reuºesc sã stoarcã ºi ultima picaturã de performanþã din sistem. Acest lucru poate fi posibil printr-un complex de proceduri care nu pot pornește decât de la optimizarea BIOS-ului plãcii de bazã. Astfel toate componentele au probabilitatea sã ofere un pic mai mult din punct de vedere al performanþei, decât prin setarea „Optimal defaults” sau „Fail/safe default”, stãri obiºnuite la majoritatea utilizatorilor.

Secvenþa de BOOT

Pentru a exemplifica cât mai uºor modificãrile ce trebuie fãcute am ales o placã de bazã produsã de Asus, șablonul A7N8X-E Deluxe, cu BIOS Phoenix-Award.

Pentru micºorarea timpului în care computerul porneºte ºi începe iniþializarea sistemului de operare trebuie fãcute câteva ajustãri la setãrile secvenþei de boot. Astfel cele mai importante modificãri care se pot face se aflã de obicei în întâia categorie de setãri, numitã „Advanced BIOS features”. Opþiunea „Quick power on self-test” trebuie activatã. Acest lucru duce la micºorarea semnificativã a timpului de iniþializare a sistemului. „Quick power on self test” este de fapt o metodã rapidã de testare a componentelor aflate pe placa de bazã, în metoda clasicã memoria necesitã un timp prelungit de testare care este direct proporþional cu cantitatea totalã, ºi invers proporþional cu viteza acesteia. O setare care trebuie dezactivatã este „Full screen logo show”. Aceasta încarcã în memoria primarã de 640 kB o imagine care ocupã o proporþie semnificativã din aceasta ºi care este prezentatã imediat dupã pornirea sistemului. Activatã, aceastã opþiune mãreºte cu 2-3 secunde timpul necesar iniþializãrii sistemului de operare. Unii probabil se vor întreba ce este „Gate A20 Option”, trebuie sã menþionez deci, cã aceastã setare are legãturã doar cu controlerul de tastaturã, putând comuta între douã moduri distincte în care poate fi folosit de cãtre sistemul de operare ºi nu are nici un fel de impact asupra performanþelor sistemului.

Controlul chipset-ului

Al doilea capitol al BIOS-ului, poate avea un impact aparte asupra performanþelor acestuia în timpul funcþionãrii. Acesta este „ Advanced chipset features”.

Aici se regãsesc cele mai importante setãri ce controleazã funcþionarea chipset-ului ºi componentelor cu care acesta are o relaþie directã, ºi anume memoria RAM ºi placa graficã. „Memory timings” este secþiunea în care se pot face modificãrile cele mai importante ale timpilor ºi caracteristicilor de funcþionare ale memoriei. Aceste modificãri trebuie fãcute în directã concordanþã cu specificaþiile memoriilor. Un caz util în care se pot asigură întocmai modificãri este, de exemplu, în cazul în care un utilizator decide sã-ºi seteze memoriile în mod sincron cu FSB-ul procesorului ºi trebuie sã scadã frecvenþa memoriilor pentru aceasta. În acest caz o memorie care specificã latenþele 2,5-3-3-7 la 400 MHz funcþioneazã perfect la 333 MHz în latenþe 2-3-3-6. Acest lucru nu este overclocking, la fiecare frecvenþã o memorie poate suporta alte latenþe.

În majoritatea cazurilor sunt disponibile patru feluri de caracteristici ce pot fi modificate: „DRAM active precharge delay”, „DRAM RAS to CAS delay”, „DRAM RAS precharge delay” ºi „DRAM CAS latency”. „DRAM active delay”. Pentru a înþelege funcþionarea acestor timpi trebuie mai întâi sã cunoaºtem câte ceva despre funcþionarea memoriei RAM. Aceasta poate fi conceputã ca o matrice, cu rânduri ºi coloane. Citirea sau scrierea în memoria RAM se face activând coloanele în care se aflã datele necesare, ºi apoi citirea lor în rafalã. Toate operaþiunile au un numãr de bãtãi de ceas alocate. O memorie DDR PC3200 este condusã de o frecvenþã de 200 MHz, adicã este coordonatã de 200 milioane de bãtãi de ceas într-o secundã. „DRAM active precharge delay” determinã timpul, în numãr de tacturi, în care rândurile vor fi active pentru citire. O dimensiune prea mare a acestei caracteristici întârzie activarea altor rânduri ºi duce la o performanþã mai micã a memoriei. O valoare prea micã poate genera erori la citire. Dimensiunea idealã a acestei caracteristici se determinã dupã o formulã relativ simplã ºi anume: „CAS Latency” + „RAS to CAS delay” + 2T = „DRAM active precharge delay”. De exemplu, dacã avem o memorie cu un CAS Latency=2 ºi setãm o valoare RAS to CAS delay=3, vom avea o valoare a DRAM active precharge delay=7. Dar existã ºi cazuri în care setarea acestei valori la mărimi mai mici sau mai mari genereazã o performanþã pe memorie mai mare.

„DRAM RAS to CAS delay” este timpul mãsurat în cicluri sau bãtãi de ceas între semnalele RAS ºi CAS, ºi are loc de fiecare datã când un rând este reîmprospãtat sau activat. Reducerea acestui timp duce la o performanþã mai mare. Valorile comune sunt 3 sau 4, dar existã memorii ce suportã ºi valoarea 2. „DRAM RAS precharge delay” determinã numãrul de cicluri necesar pânã la o nouã operaþiune RAS, deci pânã la activarea unui nou rând. Valorile cele mai comune sunt 3 sau 4, dar la memoriile care suportã o valoare de 2, aceasta duce la o mãrire a performanþei. Forþarea memoriei pentru o valoare pe care nu o suportã, duce la coruperea datelor în rândul din care se citeºte, pentru cã acesta devine inactiv cândva sã se termine rescrierea lui.

„DRAM CAS latency” este cel mai important parametru al unei memorii, ºi modificarea acestuia are cel mai mare impact asupra performanþei sistemului. Aceastã setare modificã latenþa în numãr de cicluri de îndată ce este așezat semnalul CAS ºi pânã când datele din sectorul de memorie vizat devin disponibile. De asemenea, aceastã valoare determinã ºi momentul maxim, în numãr de cicluri, în care se poate face un transfer în rafalã din respectivul sector de memorie.

În „Advanced chipset features” mai regãsim ºi o setare ce priveºte subsistemul grafic, care este numitã „AGP aperture size”. Aceasta controleazã doi parametri: mãrimea aperturii AGP ºi mărimea GART (Graphics Adress Relocation Table). Apertura AGP este o porþiune din memoria sistemului ce face parte din raza de acþiune a memoriei ce poate fi adresatã direct de cãtre controlerul PCI. Memoria folositã de aperturã este de obicei fragmentatã, deoarece RAM-ul este folosit ºi de sistem ºi atunci GART-ul face translaþia între adresele fizice ale memoriei RAM ºi adresele virtuale utilizate de subsistemul grafic. De obicei, spaþiul necesar aperturii AGP se micºoreazã odatã cu cantitatea de memorie prezentã pe placa graficã, dar este bine sã fie pãstratã o valoare de 64 sau 128 MB pentru fluidizarea transferului pe AGP ºi pãstrarea la o dimensiune rezonabilã a adreselor GART. „AGP fast write” este o altã opþiune ce are ca obiect subsistemul grafic, activarea acesteia ducând la optimizarea transferurilor dinspre chipset cãtre acceleratorul grafic, deoarece acesta se comportã ca un dispozitiv PCI. Este recomandatã activarea acestei opþiuni pentru că se observã un spor de performanþã la citirea datelor. În cazul în care existã un dispozitiv PCI care inițiază sã nu se mai comporte normal, aceasta trebuie dezactivatã.

„AGP spread spectrum” este o opþiune care nu are legaturã directã cu performanþa sistemului. Aceastã opþiune realizeazã modularea frecvenþelor folosite de AGP, pentru a nu emite radiaþii electromagnetice ce pot afecta alte componente. Mulþi dintre utilizatorii ce nu folosesc aceastã opþiune, aud un bâzâit generat de placa de sunet on-board, care, de obicei, nu are filtrare EMI suficientã.

Acestea sunt câteva din cele mai importante setãri din BIOS, care pot sã aducã câteva secunde în fără la iniþializarea sistemului sau reuºesc sã smulgã câteva puncte în plus în programele de test, dar toate astea trebuie folosite cu responsabilitate ºi prin încercãri repetate pentru a nu afecta stabilitatea sistemului sau integritatea fizicã a componentelor.